Analiza: Ziua Independentei

1. 08/06/2008
2. Tags: Criza, Petrol

Grupuri financiare, banci, companii de retail, industrie aerospatiala, megatrusturi energetice – ganditi-va la orice implica mii de miliarde de dolari si interes la nivel planetar, iar exemplele vor sosi invariabil din acelasi loc: Statele Unite ale Americii.

Ne-am obisnuit sa o consideram “Gardianul Lumii” si o superputere inexpugnabila, insa acest conglomerat de state a dovedit nu o data ca poate pierde razboi. Iar in cel mai pagubos dintre ele nici macar nu s-au folosit arme...

Pe data de 17 octombrie 1973, Organizatia Tarilor Arabe Exportatoare de Petrol (OAPEC) a anuntat ca va intrerupe transportul de titei catre statele care au sprijinit Israelul in razboiul de Yom Kippur (dus intre Tara Sfanta si o coalitie formata din Egipt, Siria si Irak), printre care si Statele Unite.

In acelasi timp, membrii OPEC s-au inteles pentru a modifica mecanismul de stabilire a pretului petrolului pentru ca acesta sa creasca, astfel incat, pana la finalul lui 1974, companiile implicate in industria aurului negru ajunsesera sa plateasca barilul cu o suma de patru ori mai mare decat in mod obisnuit.

Consecinta? Prinsa total cu pantalonii in vine, SUA a fost ingenuncheata asa cum probabil nu se mai intamplase in intreaga sa istorie, fiind retrogradata aproape instantaneu de la rangul de rege la cel de bufon fara a se fi tras nici macar un glont.

Doar pentru a exemplifica cam ce au insemnat acei ani pentru poporul de dincolo de Atlantic, va spunem doar ca guvernul american a dat o lege in urma careia, in lunile cu 30 zile, proprietarii de masini ale caror numere de inmatriculare erau impare puteau alimenta numai in zile impare (aspect valabil, “in oglinda”, si pentru cei care aveau masini cu numere de inmatriculare pare).

Asadar, aparitia unei intregi generatii de modele considerate cele mai slabe masini fabricate vreodata de industria auto americana au fost doar o componenta minora a problemei (chiar daca aceasta, la randul ei, urma sa aiba consecinte aproape catastrofale, deschizand usile la maximum japonezilor catre procesul de cucerire a celei mai piete auto din lumii).

Acum, istoria este pe cale sa se repete, in ciuda faptului ca recentele descoperiri ale unor imense pungi de petrol in Marea Nordului si Golful Mexic – plus repozitionarea Rusiei ca unul din principalii furnizori de hidrocarburi – au restrans considerabil influenta OPEC-ului. O mare criza energetica este pe cale sa se nasca si, inca cu mult timp inainte de a-si etala intreaga forta, SUA se afunda incet-incet intr-o criza economica, tragand dupa ea economia mondiala.

Si totusi, yankeii au cateva solutii...

Una dintre ele a fost dezvaluita recent de catre Robert Greene, un membru al Oak Ridge National Laboratory, care a declarat ca SUA isi poate obtine independenta in ceea ce priveste importul de titei cel tarziu pana in 2030, daca vor fi luate deciziile corecte.

“Independenta petrolului nu consta in oprirea importului de titei, ci in diminuarea consumului celui importat pana la un nivel la care nu mai prezinta un pericol pentru economie. Este vorba de un stadiu la care nivelul nostru de consum nu mai este un exemplu de constrangere la nivel economic si nici nu mai este influentat de altii ca o consecinta a nevoii noastre de petrol”, a declarat americanul.

Asadar, este vorba, de fapt, de o independenta functionala si nu de una totala, considerata suficienta pentru ca SUA sa ajunga in ipostaza de a fi protejata de actiunile OPEC-ului sau de fluctuatiile bursei de marfuri, ce afecteaza in mod direct pretul la titei si in mod indirect economia americana.

Dar la ce se refera exact acele decizii corecte? Ei bine, in urma calculelor efectuate de Greene si echipa sa, a rezultat faptul ca o reducere a consumului de petrol pana la un nivel de sub 1% din produsul intern brut poate conduce la eliberarea Statelor Unite de sub “jugul” membrilor OPEC pana cel tarziu in 2030.

Un prim pas, spune Greene, a fost facut deja de administratia Bush, al carei program EISA (Energy Independence and Security Act) – responsabil de instaurarea noilor norme cu privire la consumul mediu de flota pentru vehiculele de pasageri – ii va apropia pe americani de mult visata independenta.

“Daca aceeasi politica ar fi aplicata si la nivelul vehiculelor comerciale de tonaj mediu si mare, obiectivul de a reduce consumul de petrol sub 1% din PIB ar fi la o aruncatura de bat”, a mai declarat membrul Oak Ridge National Laboratory.

Probabil, calculele sale sunt corecte si, la fel de probabil, SUA s-ar putea salva prin asemenea programe, mai cu seama ca acestea ar fi ajutate si de diferite surse neconventionale de extractie a titeiului (cea mai interesanta dintre ele pare a fi "plantatiile" de alge marine).

Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca ele nu pot avea decat un statut temporar, fie doar si pentru simplul fapt ca nu ofera un raspuns complet la cea mai dificila ecuatie: criza ecologica. Mai putina poluare nu inseamna zero emisii, iar rezolvarea de moment a crizei energetice ar putea sa nu mai conteze in momentul in care se va constata ca Terra are polite de platit.

Fara a intra in randul furnizorilor de scenarii apocaliptice, ne limitam (deocamdata) doar la a saluta primii pasi facuti catre salvarea economiei americane – la urma urmei, daca lor le este rau, noua ne va fi si mai rau–, chiar daca ei au la baza solutii de obtinere a unei independente ce are probleme in a defini cu exactitate conceptul de "eliberare".