Costurile materiilor prime lovesc TATA Nano

Pretul otelului, dar si a altor materii prime a crescut foarte mult in ultimii ani, iar asta poate diminua radical profitul pe care TATA se asteapta sa-l obtina dupa fiecare exemplar de Nano vandut.

Indienii au o dilema destul de grea: pot ridica pretul masinii, dar atunci pot pierde foarte multi potentiali cumparatori, ori se multumesc cu un profit mai mic.

Costurile materiilor prime din cele totale sunt de 23%, fata de 13% acum cinci ani cand a debutat proiectul, adica mult prea mari, din moment ce in pretul unei masini americane materialele au o pondere de doar 7 procente.

Analistii se asteapta ca indienii sa se tina de cuvant o scurt perioada de la lansare, dupa care sa alinieze pretul masinii la nivelul costurilor. Astfel, TATA Nano nu va mai fi masina de 2.500 de dolari, iar asta imi miroase a deja vu, parca... Dacia Logan nu trebuia sa fie masina de 5-6.000 de dolari? Dar asta-i alta poveste.

Una peste alta, se pare ca producatorii care vroiau sa-i concureze pe ce-i de la TATA incep sa renunte la proiectele similare, ceea ce poate fi un avantaj concurential imens pentru indieni, atata vreme cat vor reusi sa faca din Nano un proiect viabil.