Honda CR-V: Proces de sinteza

Arata mai degraba ca un break suprainaltat decat ca un tot-teren „scufundat” cu un tuning de suspensii, roata de rezerva mutata sub podea si rotile cu jante uriase de 18 inch contribuind din plin la impresia lasata.

Si, desi pare mult mai masiv si mai solid decat masina pe care o inlocuieste, noul CR-V este de fapt mai mic in mai toate directiile – in lungime cu 10 mm, in inaltime cu 30 mm si in ampatament cu alti 10 mm.

Este mai degraba un cross-over de talie medie decat un adversar pentru Land Rover Freelander sau Toyota RAV-4 si acest aspect este posibil sa se transforme in anii ce urmeaza intr-unul din marile sale atuuri, dat fiind faptul ca SUV-urile predau incet-incet stafeta noilor vedete familiale in mai toate tarile dezvoltate ale lumii. Despre celelalte puncte forte urma sa aflam in urmatorii kilometri.
Asta nu inainte insa de a aprecia un habitaclu spatios (si, in spiritul nipon, foarte bine executat, chiar daca am fi vrut mai mult plastic moale pe bord), desi pe locurile din spate se vor relaxa cu greu trei oameni.

Ele se pot rabata aproape plat pentru a mari spatiul portbagajului de la 442 la 955 de litri si sunt independente unul de celalat, astfel incat sa rezulte o bancheta fractionabila 40/20/40.

Din scaunul soferului apreciezi automat pozitia la volan si mutarea schimbatorului de viteze pe consola centrala, chiar daca nu am avut ocazia sa testam cum trebuie solutia de ergonomie gandita de inginerii Honda – masina era dotata cu o cutie automata.

De fapt, acestui CR-V nu ii lipsea aproape nimic, in variante Executive masina fiind dotata, printre altele, cu tapiterie din piele, plafon panoramic cu parasolar actionat electric, scaun pentru sofer electric reglabil pe 8 directii, volan multifunctional si cruise control.

Eram rasfatati de-a binelea, dar a fost suficienta o intrebare pentru ca petrecerea sa se altereze usor: „pot sa vad motorul?”. Era curiozitatea lui George (fotograful – n.r.) si nu puteam spune „ba”.

Numai ca a fost nevoie de vreo 10 minute si de curiozitatea baiatului de a verifica daca are toate obiectivele la el pentru a descoperi butonul ce ne izbavea de cauza pierduta a gasirii comorii de metal.

Intr-un final, amandoi am ajuns sa ne zgaim la un doi litri i-VTEC de 150 CP, despre care aveam sa aflam mai multe imediat ce ieseam din aglomeratia centrului bucurestean.

Curand, apareau primele impresii. In majoritatea lor, pozitive. Si asta pentru ca CR-V reusea sa-si tina promisiunile, mai ales cele legate de comportamentul rutier.
E confortabila si relaxanta la viteze normale, cu o suspensie ce absoarbe bine socurile de mica intensitate cu succesiune rapida (ganditi-va la un drum cu asfaltul ciupit de prima ninsoare), astfel incat prietenii te vor binecuvanta dupa o petrecere-monstru la care ai fost singurul care nu a baut.

La polul opus, un traseu devorat in mare graba iti va dezvalui un SUV agil in viraje, foarte bine legat (caroseria cu 85% mai rigda la torsiune decat a vechiului model isi spune cuvantul) si „infipt” in sosea, ruliul fiind departe de cel care te obliga sa umbli la flaconul cu Emetiral. Spre limita masina devine usor subviratoare, insa readucerea ei pe calea cea buna se realizeaza cu minimum de efort.

Practic, nu prea ai ce sa ii reprosezi cu exceptia a doua lucruri: o directie care, desi precisa, ii lipseste feeling-ul si o cutie de viteze automata care penalizeaza serios un motor de altfel destul de voios si dornic, ca orice VTEC, sa iti arate ce stie odata calcata acceleratia.

Rezista tentatiei de a fi prea "domn" si credem noi ca nu vei regreta. In plus, vei economisi 1.000 de euro.

Odinioara, un amic mult mai destept decat mine imi explica rostul unei discutii contradictorii. Acest rost se numeste sinteza si este acea concluzie din care ambele parti invata cate ceva, chiar daca una din ele va trebui sa cedeze de mai multe ori in anumite momente.

Este ceea ce a reusit sa faca Honda cu CR-V: in loc sa imprime forte egale celor doua "tabere" – off-road si citadina – si sa rezulte ceva aflat in acel punct critic catalogat drept „nici cal, nici magar”, a obligat-o pe prima sa spuna de mai multe ori „ai dreptate”.

Produsul rezultat dintr-o asemenea decizie, in speta CR-V, poate fi asadar dedicat cuiva, iar asta inseamna, in final, faptul ca poate fi inteles. Proces si misiune indeplinita...