Sinteza legendei muscelene ARO

Daca ar fi continuat sa existe, ARO, singura marca de automobile 100% romaneasca, ar fi implinit, in 2012, varsta de 55 de ani. Despre motivele pentru care ARO a disparut din peisajul economic autohton s-a vorbit mult, dar s-a insistat mai putin pe ce anume a fost ARO. Iata ce a pierdut Romania…

Despre istoria automobilelor ARO se pot gasi numeroase articole pe internet, inclusiv unele din surse straine. Cu riscul de a repeta ceea ce deja unii dintre cititorii nostri stiu prea bine, voi sintetiza principalele referinte istorice, iar alaturi de aceasta sinteza, voi mentiona detalii si fapte al caror mesaj contribuie la conturarea imaginii de marca ARO.

Nu multe branduri de automobile din lume au avut conexiuni cu industria aeronautica, dar ARO este, totusi, o astfel de marca. Uzina mecanica din Campulung Muscel a fost unul dintre furnizorii uzinelor IAR de la Brasov, producand elice si echipament de tragere pentru avioanele de vanatoare IAR 80.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, conform conceptului integrarii economice in lagarul socialist, la Campulung Muscel a demarat mai intai fabricarea primelor motociclete romanesti, apoi s-a trecut la producerea de componente pentru automobilele tot-teren sovietice GAZ 69. O parte din solutiile tehnice specifice acestora lasau loc de mai bine, ceea ce i-a inspirat pe specialistii romani sa aduca perfectionari.

Anul 1957 a fost marcat de integrarea completa in fabricatie a modelului IMS-57 (initialele IMS venind de la Intreprinderea Metalurgica de Stat, cifra 57 facand referire la an). Motorul de 3260 cmc al masinii furniza 50 CP, iar consumul era de 24 l/100 km. Infatisarea masinii era similara cu a lui GAZ 69, iar elementele caroseriei se fabricau manual, prin mularea tablei pe matrite din lemn. De altfel, intreaga asamblare a automobilelor se facea manual. 2 ani mai tarziu a fost introdus modelul M59, al carui propulsor dispunea de 56 CP si o caracteristica de cuplu mai buna.

Citeste mai mult pe www.amsonline.ro