Skoda Fabia 1.2 HTP: Pierdut(a) in spatiu

Ca la un semnal dat de o forta atotcunoscatoare in stiinta mofturilor pietei, intreaga fata a clasei mici s-a schimbat dupa ce toti actorii principali si-au dat seama ca oamenii din sala doresc, brusc, ceva mai mult de la ei. De fapt, mult mai mult. Atat de mult, incat "mic" s-a transformat, vorba lui Toyota, in “bigsmall”, iar ideea de spatiu a capatat o noua dimensiune dupa ce Grande Punto, spre exemplu, a pus 19 cm intre el si vechiul model, ajungand la doar 17 cm de eternul etalon al clasei compacte, Volkswagen Golf.

Au urmat Opel Corsa, Renault Clio, Peugeot 207 si Toyota Yaris, toate puse la o cura de ingrasare ce va fi egalata, probabil, doar de viitorul val important de “mici”, din care vor face parte VW Polo, Ford Fiesta si doua-trei modele coreene. Intre aceste doua momente s-a intercalat insa debutul aparent fara ecou a noii Skoda Fabia, urmasul unui model vandut in in peste 1,5 milioane de exemplare, despre care cehii spun aceleasi doua lucruri – “mai mult spatiu”, "mai mult confort".

Cum ramane cu restul? Ei bine, pentru a afla, auto.ro s-a deplasat la Constanta, avand la dispozitie 500 km pentru a se lamuri daca noul motor de vanzari al marcii din Mlada Boleslav este, eh, “simply clever”.

Vecinatatea parcarii rezervata ad-hoc si in exclusivitate micilor masini punea la dispozitie un excelent punct de observatie a intregii flote pregatite pentru test-drive, un adevarat amalgam de modele in aproape toate combinatiile de culori si echipamente posibile.
Va spun asta pentru ca, din start si inca dinainte de a strange in mana clanta portierei, sosea prima constatare: in caz ca cineva marinimos se hotara sa imi faca una cadou, s-ar fi razgandit cel mai tarziu in a doua saptamana de la decizie, cand eu i-as fi spus ca inca nu m-am hotarat ce culoare vreau. Si asta nu pentru ca toate ii stau bine.

Dimpotriva (si din pacate) – designul cam fara sare si piper, inspirat dupa Roomster (dar nici pe departe la fel de interesant), dizolva orice sansa de a te impaca cu una din cele 15 optiuni de natura cromatica puse la dispozitie. Luata separat, fata arata bine de fiecare data: farurile languroase se impaca neobisnuit de repede cu linia simpla a grilei radiatorului, iar capota plonjata se continua armonios cu parbrizul puternic inclinat catre spate.

Insa, indepartandu-te astfel incat sa poti incadra profilul in campul vizual,  designul se dilueaza dramatic atingand aproape nota trista a platitudinii, partea frontala incepe sa para cam masiva in comparatie cu restul si multe elemente, mai ales in spate, incep sa miroasa a Fabia 1.

Apreciere pur subiectiva, ea va fi infirmata aproape sigur de miile de cumparatori care vad la Maria Sharapova o excelenta lovitura de dreapta si nu o pereche de picioare superbe; ca urmare, trec la ceea ce imi propusesem mai devreme: strangerea unei clante in mana.
Aceasta actiune permite, in secunda imediat urmatoare, accesul intr-un habitaclu in care, intr-adevar, cuvantul de ordine a fost spatiul.

Exista din plin la cap si la umeri in spate (dar nu si cu trei adulti – cel din mijloc va fi chinuit, mai ales la picioare din cauza tunelului median), iar senzatia suplimentara transmisa de suprafetele vitrate generos dimensionate nu lasa loc de comentarii negative, in ciuda faptului ca noua Fabia are acelasi ampatament si o lungime doar cu trei centimetri mai mare comparativ cu generatia precedenta.
Secretul lui Skoda? Prima Fabia era deja o masina bine dimensionata la cei 3,96 m lungime si 2,46 m ampatament, facand din dezideratul privitor la dimensiunile interioare o simpla formalitate. Un plus primesc si scaunele destul de bine profilate si majoritatea plasticelor folosite la fabricarea bordului si a consolei centrale, desi ne-am fi dorit unele ceva mai nobile in zona display-ului aferent sistemului audio.

Daca este sa ne legam totusi de ceva, am face-o de butoanele instalatiei de climatizare, a caror forma este similara cu cea a anumitor magnetofoane din anii ’80 (credeti-ma – posed asa ceva si stiu ce spun).

 Insa acestea sunt detalii – bine ca avem spatiu, nu? Ei bine, nu...
Nu, si mai ales nu cu acest motor. Masa proprie a masinii este de 1.060 de kilograme, iar cei trei oameni care i-au respirat aerul din habitaclu aveau insumate peste 300 kg, daca punem si bagajele.

Asadar, mult mai aproape de o tona si jumatate decat de una, conditii in care nu este prea greu de imaginat la ce chinuri a fost supus micul trei cilindri de doar 1,2 litri capacitate si 60 CP.

 Mapa de presa declara o acceleratie 0-100 km/h in 16,5 secunde – noua ni s-a parut o eternitate chiar si atunci cand depaseam tractoare, in aproape 6.000 de ture. In nici un moment nu ti se transmite impresia ca ar putea face mai mult decat (nu) poate in mod normal, consumul fiind pe masura efortului: peste 10,5 litri la 100 km pe autostrada, aproape de limita legala de viteza.

Cutia este etajata clar in beneficiul confortului si nu al unor tentative de a demara in forta (oricum inutile), dar tot timpul iti doresti sa mai fi existat o treapta de overdrive.
La toate acestea se adauga strigatul omniprezent manifestat de propulsorul stors de puteri, cocktail-ul astfel rezultat facandu-ne sa uitam o vreme de notele bune acordate directiei destul de precise si trenului de rulare priceput in a rezolva denivelari. Nu am incercat alte motorizari, insa suntem siguri ca oricare alta este mai buna decat aceasta.

Daca am fi sa pariem, banii nostri ar fi fie pe 1,6 litri MPI de 106 CP (pentru performante), fie pe 1,4 litri TDI (pentru un raport echilibrat intre performante, consum si pret), chiar si in conditiile in care prima costa cu 2.500 de euro si a doua cu peste 3.000 de euro mai mult decat masina testata.
Am lasat pretul la urma, tocmai pentru ca este elementul care finalizeaza analiza unui produs ce nu prea ne convinge.

Intr-o echipare decenta, ce include, printre altele, computer de bord, geamuri electrice fata, radio CD cu MP3 player, inchidere centralizata si ABS, Fabia “unu-doi” ajunge la 10.382 de euro, bani la care Clio 1.2 16V are 15 CP in plus (e adevarat, si doua trei-dotari in minus), Corsa 1.2 Twinport – mai mult cu 20 CP (si aproape aceleasi dotari)  iar Grande Punto 1.2, desi mai scump cu aproape 1.000 de euro, are inca 5 CP si este mai bine echipat.

Comparatiile de design le lasam pe mana adevaratilor specialisti – clientii – insa daca ne-ati intreba pe noi, am spune ca Fabia suteaza si aici in tribune, ratand ocazia de a introduce o noua aroma a acelei combinatii irezistibile de noutate absoluta, cochetarie, functionalitate si pret cu care prima generatie a pulverizat-o pe Felicia.

Iar asta ar fi fost cea mai mica dintre problemele ei, daca concurentii enumarati mai sus nu ar fi fost, eh, cel putin la fel de spatiosi...